Plimbare de Toamna

In urma unei idei mai vechi, duminica, 31 octombrie, am organizat prin intermediul grupului "how high @ 2 roti" o "Plimbare de toamna" prin imprejurimile Bucurestilui.
Asadar, in jurul orei 9.30 am ajuns la locul de intalnire, intrarea parcului Crangasi. Aproximativ 10 biciclisti erau deja prezenti in momentul sosirii mele. Am plecat pe traseu in jurul orei 10.10, in total fiind 38 de biciclisti dornici de a admira peisajele toamnei de pe saua bicicletei. Prima surpriza (pacuta, bineinteles) pentru foarte multi particicpanti a fost privelistea minunata care ni s-a arat imediat ce am urcat treptele pe digul Lacului Morii.

Aproape ca nu puteai distinge linia orizontului, albastrul cerului se unea cu albastrul lacului, era o priveliste care iti taia rasuflarea. De acolo, am mers spre comuna Chiajna, pe langa padurea Dudu apoi ne-am indreptat catre centura, locul unde ne-am despartit de Titi si de fiul lui. Dupa ce am traversat centura, am intrat in localitetea Dragomiresti Vale, apoi ne-am indreptat catre Bacu, unde imediat dupa intrarea in localitate, am facut stanga.

 In scurt timp am ajuns la podul care traverseaza  autostrada A1 Bucuresti-Pitesti. Aici ne-am oprit pentru o mica sedinta foto.   Ne-am continuat drumul incetisor spre Ciorogarla, apoi spre Darvari. Am oprit in Domnesti, imediat dupa calea ferata la capatul unei linii preorasenesti. Aici ne-am alimentat cu apa, bere, dulciuei, etc. si unii au mers la toaleta. Dupa aproximativ un sfert de ora, am hotarat ca este timpul sa mergem mai departe, traseul "off road" fiind foarte aproape, la fel si padurea la marginea careia stabilisem ca vom poposi pentru a manca. Toate bune si frumoase pana cand Marian Sinoaie descopera ca are pana. Asadar mai intarziem 15 minute, timp in care pana este rezolvata si ne indreptam spre padure.

In drumul nostru spre padure a trebuit sa trecem peste raul Sabar. In locul pe unde am traversat, nu exista un pod proprizis, ci unul improvizat din sine de cale ferata. Am traversat unul cate unul, unii cu emotii, altii cu "tupeu". 

Pana la urma toti am trecut cu bine si dupa inca 500 m parcursi ajungem langa padure unde ne oprim pentru a sevi pranzul. Ne-am asezat cu totii pe iarba, am scos mancarea pe care ne-am adus-o de acasa si apa/bera cumparate mai devreme.

A fost extraordinar, mi se pare fantastic sa ai posibilitatea de a lua masa in mijlocul naturii. Dupa ce ne-am ospatat cu fel si fel de baunatati, ne-am continuat drumul, ca asa ii sade bine biciclistului... Am mai trecut pe langa cateva sonde care pompau titei cu spor, pe langa cateva vile construite in mijlocul campului dupa care am intrat in Teghes. Aici am intrat pe cateva stradute si am intrat iar pe teren accidentat. De data asta chiar foarte accidentat si pe alocuri chiar inundat. 

Usor, usor, am strabatut aproximativ 9 km, lungimea digului, in ritmul propriu. Unii au mers foarte repde, altii nici prea-prea nici foarte-foarte si ultima categorie, cei care au mers "enervant de incet", dupa cum spuneau unii dintre cei rapizi. Eu am anuntat din timp, pe pagina evenimentului ca este o plimbare, nu ne grabim, asteptam pe toata lumea si ca nu vreau sa aud pe nimeni spunand ca mergem prea incet. La cateva minute dupa sosirea "codasilor" am pornit spre bucuresti pe E70. Am mai facut un mic popas la un magazin unde ne-am hidratat sienergizat pentru ultimii km. In Bragadiru ne-am despartit de cativa colegi de pedala care voiau sa ajunga mai repede in Bucuresti datorita faptului ca nu aveau bicicletele echipate pentru noapte. Acestia si-au continuat drumul pe E70 care era foarte aglomerat la aceea ora. Restul ne-am continuat traseul initial, Am facut dreapta spre Magurele pe DJ401A. Chiar daca am ocolit putin, traficul pe aici era foarte lejer. In centrul localitatii Magurele, Ionut a facut pana. A gasit el cea mai lunga sarma de pe margine drumului. Dar, spre deosebire de Marian "Slatina", stia cum se rezolva o pana. Asa ca toata treaba a durat destul de putin. Deja incepuse sa se insereze. Cand am ajuns la intersectia Sos. Alexandriei cu Antiaeriana, locul unde unii am mers spre Dr. Taberei altii spre Unirii, era deja intuneric. 
A fost o plimbare foarte reusita, o zi superba, in afara celor doua pene nu au existat incidente si sper eu, toata lumea a fost multumita. 
Cu o zi inainte de plimbare, vorbeam cu un prieten si ii spunem ca nu prea as vrea sa vina mai mult de 12-14 persoane, deoarece cu cat sunt mai multi participanti cu atat mai mult ne lungim, unii o iau inainte, altii raman in urma, apar tot felul de pareri diferite, etc. Duminica dimineata, cand am vazut cati biciclisti au venit, am avut totusi un sentiment de multumire ca am reusit sa adun atat de multi oameni, in ciuda faptului ca mai exista un eveniment programat pentru aceeasi zi. Chiar daca pe traseu m-am plimbat din fruntea coloanei in spatele acesteia de nenumarte ori, sa am grija ca cei din spate sa nu ramana in urma iar cei din fata sa nu o ia pe vreun drum gresit, am avut un sentiment foarte placut atunci cand cativa participanti mi-au multumit. 
SI EU VA MULTUMESC PENTRU PARTICIPARE SI VA ASTEPT LA EVENIMENTELE VIITOARE.